Nemultumit din nou ?? pai dece ? : Dece nu ? daca se poate sa fie rau dece ar fi bine ... Totul incepe sa se prabuseasca , daca se va finaliza va fi cu siguranta un moment de respiro. O perioada linistita la suprafata si zbuciumata la interior. Voi fi singur , singur in sufletul meu. Multe intrebari nu-si gasesc raspuns....
Dece nu pot iubi?
Dece sunt asa de rece ?
Dece sunt asa de nepasator ?
Dece fug eu de mine ?
Dece.... ?
Si dupa inca mult alte semne de intrebare , eu ma intreb dece sunt nefericit :)) Sunt oameni care fug de greutati ca sa fie fericiti. Eu daca sunt fericit ador greutatile , dar nu sunt fericit, nu fug de viata, stau aici o astept pe EA , nu am motiv sa lupt , dece sa lupt , pentru ce sa lupt , pentru cine sa lupt , eu nu merit atata atentie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Atat este real: " O perioada linistita la suprafata si zbuciumata la interior. " . Iar inainte sa ma contrazici gandeste-te ca multe lucruri se vad mai bine din exterior decat din interior. Pana in momentul in care nu iti vei dori cu adevarat altceva, adica sa lupti, nu vei primi atentia Ei, pentru ca orice in viata se plateste, chiar si fericirea !
RăspundețiȘtergereNemultumiti am fost din totdeauna si vom fi in continuare...Este o chestie care ne caracterizeaza din plin...Face parte din noi si ne lafaim ori de cate ori putem in starea aceasta. Orice s-ar zice, crudul adevar ne da o palma peste fata si ne spune ca ne place efectiv sa ne lamentam, deci sa fim nemultumiti de fel si fel de chestii din viata noastra sau a altora. Da! Chiar si a altora! Tot timpul s-a pus problema de ce anume se intampla in curtea vecinului, daca ii este bine sau se zbate intr-o garla de probleme ca si tine, astfel tu ai un motiv bun sa te bucuri in sinea ta ca nu esti singurul pe lumea asta care are greutati si probleme, asa ca poate nu gresesc cu mare lucru cand zic asta...sau poate ca da, cine stie.
RăspundețiȘtergereNemultumirea, starea asta care ne macina de cele mai multe ori, atrage dupa sine o serie de actiuni care ne fac de cele mai multe ori sa agravam inconstient situatia si nu facem altceva decat sa ne schingiuim orbeste in mod direct psihic si sufleteste si implicit, deci indirect, la nivel fizic. Rezultatul: colaps. Fiecare actiune sau gand are o repercusiune asupra sinelui. Toata lumea stie asta din proprie experienta, indiferent care ar fi aceasta. Odata ce ai trecut pragul poti sa te autonumesti Sisif. Devii propriul tau sclav si porti pe umeri povara propriilor greseli si dureri.
Asadar se instaleaza indignarea, nesiguranta, presiunea...Pe scurt: SUFERINTA. Cauti raspunsuri la intrebari care iti ridica tensiunea, te chinui sa intelegi pentru ce exista atata suferinta, de ce trebuie sa treci tocmai tu prin asta si daca tot treci, chiar e necesar?...Pana la urma renunti sa mai gasesti raspunsuri sau solutii. Te lasi purtat de starea asta mizerabila pana cand ceva o sa te trezeasca la realitate, cineva sau ceva care sa iti dea energia necesara si motivatia sa faci ceva. Pana atunci te lupti cu tine insuti. Te macini singur asemeni unei furtuni: linistit la exterior si tot mai zbuciumat spre interior...Momentul tau (aparent) de respiro va fi acela imediat dupa ce ai renuntat si spun aparent pentru ca adanc, in sinea ta, continua sa mocneasca..sa arda incet si sigur, ajutat fiind de aparenta ta indiferenta generala,amorteala. Liniste in adevaratul sens al cuvantului nu o sa fie niciodata pana cand nu hotarasti sa iei masuri...Sa lupti! Raspunsurile vin pe masura ce toate acestea incep sa se intample.
Lupta e o realitate doar pentru cei care lupta si stiu ce inseamna sa piarda sau sa cada in genunchi... Dar adevărați luptători sunt cei care merg mai departe, prin dureri, suferință, neînțelegeri și singurătate.
RăspundețiȘtergere