vineri, 20 ianuarie 2012
Chipul noptii
Visul unei nopti de iarna... iubirea zilelor de vara. Visezi cu ochii intredeschisi, furi un val de caldura de la semineul in care se mai chinuie sa lumineze cativa carbuni. Ei se sting pentru tine. Te trezeste gandul ca si tu faci asta, si tu iti consumi viata pentru ceilalti. Atipesti iar cu imagini vesele din copilarie, totul era al tau si pentru tine. Adormit injuri printre dinti si te gandesti la ce se toarna din ce in ce mai des in urechea ta de catre familie si prieteni : este timpul sa iti cauti un servici, este timpul sa iti cauti jumatatea, este timpul sa te casatoresti, abia te-ai legat de viata de famile si imediat apare : este timpul sa faci un copil. Si in gandul tau se formeaza ideea geniala care te va salva inca pentru o perioada: este timpul sa-ti bagi cucu in toate si sa-ti vezi de ale tale. Nici nu apuci sa te bucuri de ideea salvatoare si apar altele : dar dece nu vrei , dar dece nu te dai si tu cu lumea ? Efectul de turma primeaza oriunde. Viata ta s-a terminat exista doar viata de turma, nunti, botezuri , nasi , cumatri si cumatrii ,obligatii. Nu mergi...? te barfeste lumea. Si uite asa ajungi la replica geniala din versurile formatiei Paraziti :"daca lumea vrea sa suga pula. Sa suga pula mea". Replica fiind si motoul autorului cand vine vorba de barfa oamenilor cu prea putine probleme.
Lacrimile sufletului
Lacrimi nevazute desprinse de constient, durerea sufletului pereche apasand pe umerii tai. Fara sa vrei ajungi un zeu, un zeu ce tine povara altuia. Incerci sa traiesti clipa fericirii si traiesti infinitul durerii, durere care nu e a ta, durere care frange si ultimul pilon al optimismului. Ajungi ultima frontiera a celui de langa tine, un suflet pierdut in universul problemelor vietii si nu sunt doar ale tale, am fost facuti sa ne pese de ceilalti si ceilalti ne privesc din tronul nepasarii. Viata este punerea in scena a unei povesti de iubire interzisa, unde Romeo esti tu si viata ia intruchiparea Julietei. Singuratatea arde lemn dupa lemn din stiva dragostei, vrei sa oferi caldura dar nu mai ai de unde. Deschizi usa inimii tale si prin raza de lumina se vede praful ce incet se aseaza pe acea carare creata de pasii pierduti in spatele vizorului asteptand-o pe ea. Vrei sa aprinzi o lumanare si totusi ceva straluceste in tot intunericul inimii tale. Un chip luminat te priveste , zambeste si clipeste rar, parca ai vrea sa inchida ochii, sa nu mai vezi in iei bucuriile vietii. Dar acel chip frumos nu a venit singur, a dus fara sa vrea si fantomele trecutului si demonii strazii pe care va calca maine. Si fara sa vrei, fara sa stii ce faci ajungi un justitiar al zilelor ce vor sa vina. Iubirea se aseaza in inima ta si aura dragostei lumineaza acea camera intunecata. Iti doresti sa poti muta munti pentru ea.....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)